Proiectul Interregional II
Co-finanţat de Uniunea Europeană FESR
|
|
 |
|
Pentru a face faţă pericolului de atacuri în direcţia nord, spre Val Pusteria şi Valle dell’Isarco, din partea Statului Italian recent creat, Imperiul Austro-Ungar a proiectat spre sfârşitul secolului al XIX-lea o serie de fortificaţii militare în zona Alto Cadore. Primele fortificaţii au fost construite între anii 1884 şi 1892 la nord-est de Tre Sassi, pe teritoriul localităţilor Sesto, Landro şi Prato Piazza. Abia după aceea s-a hotărât blocarea trecerii prin trecătoarea Valparola adăugându-se o nouă fortificaţie, "Fortul Tre Sassi".
Construirea sa efectivă a fost începută abia în vara anului 1898. Fortul era dotat cu două tunuri de munte de 80 mm, îndreptate spre sud. Alte două tunuri de fortăreaţă de 60 mm erau îndreptate în direcţia trecătorii Falzarego. O cupolă blindată turnantă servea ca punct de observaţie şi de ochire în timpul confruntărilor. |
|
|
 |
|
|
Ferestrele erau dotate cu grilaje şi puteau fi închise cu obloane grele din oţel. Camerele erau încălzite cu sobe de fontă şi erau iluminate cu lămpi cu petrol. Pentru a acoperi necesarul de apă se recurgea în parte la strângerea apei de ploaie de pe acoperiş, iar o altă parte era pompată din lacul Valparola. În pivniţă era o criptă mică cu trei nişe. Fortul şi „magazia de provizii” puteau oferi adăpost, în total, pentru 100 de militari şi mai mulţi. |
| Pe data de 5 iulie 1915 a început bombardarea fortului de către artileria italiană, amplasată în zona Cinque Torri, cu mortiere de 210 mm şi cu tunuri de calibre mai mici. Încă din prima zi au fost produse distrugeri foarte grave, deoarece zidurile vechii construcţii nu puteau rezista proiectilealor. Peste treizeci de lovituri şi-au atins ţinta, iar trei dintre acestea au distrus complet acoperişul, după cum se poate vedea şi azi. Trupele nu mai puteau opune rezistenţă, aveau morţi şi răniţi. Fortul a fost abandonat imediat. |
Început
